Toate definitiile

IMPÚLSIE, impulsii, s. f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne s. f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis.

IMPÚLSIE s.f. 1. Tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; excitație. 2. Mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. [Gen. -iei, var. impulsiune s.f. / cf. fr. impulsion].

IMPULSIÚNE s. f. v. impulsie.

IMPULSIÚNE s.f. v. impulsie.

IMPULSIÚNE s. f. elem. impulsie.

*impulsiúne f. (lat. impúlsio, -ónis, d. im-pulsus, part. d. im-péllere, a îmboldi, a împinge. V. pro-pulsiune). Împingere, mișcare comunicată pin [!] izbire saŭ dilatare. Fig. Impuls, îndemn, îmboldire, încurajare.