Toate definitiile

ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea nici un fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din fr. ilote.

ILÓT s.m. 1. (Ant.) Sclav al statului spartan, împrumutat particularilor ca să le lucreze pământul. ♦ (Fig.) Persoană exploatată. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. V. paria. [< fr. ilote, lat. ilota, cf. gr. heilos, heilotos].

ILÓT s. m. 1. (în Sparta antică) sclav obligat să plătească dijmă proprietarilor funciari și să servească în armată. 2. (fig.) persoană exploatată. (< fr. ilote, lat. ilota)

*ilót m. (vgr. Eílos, Eílotos și Eilótes, Eilótu, locuitor din orașu ῾Élos, Helos, în Laconia; lat. Helótes și Ilótae pl. Iloțiĭ aŭ fost redușĭ de Spartanĭ în cea maĭ neagră sclavie. Pe timpu războaĭelor contra Perșilor eĭ eraŭ vre-o 32,000). Sclav la vechiĭ Spartanĭ. Fig. Paria, om ajuns în mare mizerie și respins de societate.

ilót s. m., pl. ilóți