Toate definitiile

ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.

ILEGITÍM adj. v. nelegitim.

ILEGÍTIM, -Ă adj. Nelegitim. [Cf. fr. illégitime, it. illegitimo].

ILEGÍTIM, -Ă adj. nelegitim. (< fr. illégitime)

*ilegítim, -ă adj. (lat. illegitimus). Care nu e legitim (nu împlinește condițiunile legiĭ): bărbat ilegitim. Injust: pretențiunĭ ilegitime. Adv. În mod ilegitim.

ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime

ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.

ILEGITÍM adj. v. nelegitim.

ILEGÍTIM, -Ă adj. Nelegitim. [Cf. fr. illégitime, it. illegitimo].

ILEGÍTIM, -Ă adj. nelegitim. (< fr. illégitime)

*ilegítim, -ă adj. (lat. illegitimus). Care nu e legitim (nu împlinește condițiunile legiĭ): bărbat ilegitim. Injust: pretențiunĭ ilegitime. Adv. În mod ilegitim.