Toate definitiile

IERTĂCIÚNE, iertăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Iertare. ◊ Expr. Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu vă supărați! A-și lua iertăciune = a cere iertare de la rude și de la prieteni pe patul de moarte. ♦ (Rar) Îngăduință, permisiune. – Ierta + suf. -ăciune.

IERTĂCIÚNE s. v. iertare, scuză.

ĭertăcĭúne f. (lat. libertátio, -ónis). Acțiunea de a ĭerta.

iertăciúne (pop.) s. f., g.-d. art. iertăciúnii; pl. iertăciúni