Toate definitiile

ienibahár s. m. – Condiment, fruct al plantei, Myrtus pimenta. – Var. enihabar, (i)nipa(ha)r. Tc. yanibahar (Șeineanu, II, 224), cf. ienuper, și bg. bahar „condiment”.

IENIBAHÁR s. n. Fructele mici, rotunde și maro-negricioase, ale unei plante exotice (Myrthus pimenta), care se folosesc drept condiment; p. ext. planta care produce aceste fructe. – Din tc. yenibahăr.

ĭenibahár și (ob.) ĭenip- și inip- n., fără pl., care ar fi urĭ (turc. ĭeni-bahar, și -pahar, d. ĭeni, noŭ, proaspăt, și bahar, aromă). Bobițele unuĭ fel de mirt care se întrebuințează în bucătărie și farmacie (myrtus pimenta). – Fals eni-.

ienibahár s. n.