Toate definitiile

IDIOPATÍE, idiopatii, s. f. Boală independentă de alte boli ale organismului. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiopathie.

IDIOPATÍE s.f. Boală independentă de alte boli pe care le mai are organismul, care își are propriile ei cauze. [Gen. -iei. / < fr. idiopathie, cf. gr. idios – propriu, pathos – suferință].

IDIOPATÍE s. f. boală independentă de alte afecțiuni ale organismului, având propriile ei cauze. (< fr. idiopathie)

*idiopatíe f. (vgr. idiopátheia, d. idios, propriŭ, și páthos, suferință). Med. Boală care are existența eĭ proprie și nu e urmarea alteĭ afecțiunĭ.

idiopatíe (-di-o-) s. f., art. idiopatía, g.-d. art. idiopatíei; pl. idiopatíi, art. idiopatíile