Toate definitiile

HAIDAMÁC, haidamaci, s. m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.

HAIDAMÁC², haidamaci, s. m. 3. (Înv.) Păzitor de vite. – Tc. haydamak.

haidamác (haidamáci), s. m. – Derbedeu, haimana. Tc. haydamak (Șeineanu, II, 195; Lokotsch 780), cf. sb. ajdamak „băț” (de unde în Banat, haidamac, s. n. „băț”), pol. hajdamaka.

haĭdamác m. (turc. haĭdamak, tîlhar. Cazac rebel în Polonia; rus. gaĭdamák, pol. hajdamak. V. haĭdăŭ). Vagabond, haĭmana: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.). – În Ban. aĭdamac, s. n., pl. e (sîrb. ajdamak, cĭomag), cĭomag, bîtă. V. huligan.

haidamác (fam.) s. m., pl. haidamáci

HAIDAMÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

HAIDAMÁC¹, haidamace, s. n. (Reg.) Bâtă, ciomag. – Sb. ajdamak (< tc. haydamak „tâlhar”).