Toate definitiile

GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar.

GHINDÁR s. v. gaiţă, stejar.

1) gáiță f., pl. e (var. din gáliță [care vsl. înseamnă „ceŭcă”, o pasăre înrudită cu gaița] supt [!] infl. luĭ gaĭ, negru. Înrudite: alb. galĭa, corb, și ngr. gáila, gaiță). Un fel de coțofană cafenie (gárrulus glandarius), cu pene albastre pestrițe la aripĭ și care se deprinde să articuleze sunete (se numește și ghindar). Fig. Persoană vorbăreață și cicălitoare. Gaiță de munte, o pasăre numită și alunar (nucifraga caryocatáctes).

ghindár m. (d. ghindă). Munt. Rar. Stejar. Bucov. Gaiță (gárrulus glandulárius).

ghindár (reg.) s. m., pl. ghindári