![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileFĂTÁRE, fătări, s. f. Fătat. – V. făta. FĂTÁRE s. fătat, naştere, parturiţie. (~ unui mânz.) fătáre s. f., g.-d. art. fătắrii; pl. fătắri fățáre s.f. (reg.) 1. față de arie, locul unde se treieră cerealele. 2. față de masă; pânzătură, măsăriță, pomeselnic. 3. (înv.) fățărnicie, fățărie, prefăcătorie, ipocrizie. fățáre f., pl. fățărĭ (d. față). Est. Rar. Arie, fața ariiĭ. Vechĭ. Fățărnicie. |