Toate definitiile

FĂȚUIÁLĂ, fățuieli, s. f. 1. Fățuire. 2. Fig. (Pop.) Pălmuire; bătaie dată cuiva (peste față). 3. (Concr.) Strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli. [Pr.: -țu-ia-] – Fățui + suf. -eală.

FĂŢUIÁLĂ s. 1. v. făţuire. 2. v. lustruire.

FĂŢUIÁLĂ s. v. geluire, pălmuială, pălmuire, rindelare, rindeluire, rindeluit.

fățuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a fățui (și fig.), de a bate: a trage cuĭva o fățuĭală. – Și fe-.

fățuiálă s. f., g.-d. art. fățuiélii; pl. fățuiéli