Toate definitiile

FĂRÂMÍȚĂ, fărâmițe, s. f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iță.

FĂRÂMÍŢĂ s. fărâmică.

fărâmíță s. f., g.-d. art. fărâmíței; pl. fărâmíțe

FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.

FĂRÂMIŢÁ vb. v. mărunţi.

fărâmițá (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmițeáză

fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o fărămiță de pîne [!]. – Și sf-.