Toate definitiile

fărîmătúră, V. fărmătură.

fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr´o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne [!]. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.