Toate definitiile

FĂLOȘÍ, făloșesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se făli, a se îngâmfa. – Din fălos.

FĂLOŞÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeţi.

!făloșí (a se ~) (a se mândri) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se făloșéște, imperf. 3 sg. se făloșeá; conj. prez. 3 să se făloșeáscă

fălosésc, V. folosesc.

folosésc v. intr. (d. folos). Aduc folos, îs folositor: leneșu nu folosește nimănuĭ. Cîștig, profit, mă aleg cu, scot un folos: n´am folosit nimica ocolind. V. refl. Utilizez, întrebuințez: la arat ne folosim de plug. Maĭ rar. Profit: nu m´am folosit cu nimica. – Fals v. tr. (după germ. benutzen în Trans. și Buc.). Folosesc o carte, o întrebuințez, o utilizez, mă folosesc de ĭa [!]. – În Ps. Ș. și fălos-.