Toate definitiile

COADĂ-FĂLOÁSĂ s. v. codobatură, prundar, prundaş.

FĂLÓS, -OÁSĂ, făloși, -oase, adj. (Pop.) 1. Mândru, fudul (de cineva sau de ceva). ♦ (Peior.) Trufaș, semeț, îngâmfat. 2. Impunător, măreț, impozant. ♦ (Înv.) Glorios; slăvit. – Fală + suf. -os.

FĂLÓS adj. v. arătos, chipeş, falnic, frumos, fudul, glorios, grandios, grandoman, impozant, impresionant, impunător, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, maiestos, măreţ, megaloman, mândru, orgolios, semeţ, splendid, strălucit, trufaş, ţanţoş, vanitos.

1) fălós n., V. folos.

2) fălós, -oásă adj. (d. fală). Plin de fală, lăudăros, fanfaron: om fălos.

folós n., oase și urĭ (mgr. felós, vgr. óphelos). Utilitate, cîștig, avantaj, profit. De folos, folositor. Cu folos, în mod folositor. În folosu cuĭva, în beneficiu lui. A trage foloase, a scoate cîștig, a folosi. Ce folos de lapte gros?, ce folosește un lucru în care o calitate e nimicită de un defect (de ex., un om harnic, dar bețiv; o brînză bună în burduf de cîne [!])? – În Ps. Ș. și fălos.

fălós (pop.) adj. m., pl. fălóși; f. făloásă, pl. făloáse