Toate definitiile

FĂLNICÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi falnic. – Falnic + suf. -ie.

FĂLNICÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infa-tuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.

fălnicíe (înv.) s. f., art. fălnicía, g.-d. fălnicíi, art. fălnicíei