Toate definitiile

FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.

FĂGĂDUÍNŢĂ s. v. angajament.

făgăduínță f., pl. e. Promisiune.

făgăduínță s. f., g.-d. art. făgăduínței; pl. făgăduínțe