Toate definitiile

FĂCĂTÚRĂ, făcături, s. f. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuințat de vrăjitoare în farmecele sale. – Face + suf. -ătură.

FĂCĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.

făcătúră f., pl. ĭ (d. fac). Farmece, fărmăcătorie [!]. V. fapt.

făcătúră s. f., g.-d. art. făcătúrii; pl. făcătúri