Toate definitiile
FĂCÚT1 s. n. 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei; săvârșire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecționare; fabricare. 2. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 3. (Pop.) Destin, soartă. – V. face.
FĂCÚT2, -Ă, făcuți, -te, adj. 1. (Despre băuturi) Falsificat, dres. 2. (În expr.) Parcă-i (un) lucru făcut (sau substantivat, un făcut), se spune pentru a exprima surprinderea că un lucru se întâmplă contrar așteptărilor. 3. (Fam.) Beat. – V. face.
FĂCÚT adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, grandi-locvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.)
FĂCÚT adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, contrafăcut, falsificat, îmbătat, tur-mentat.
FĂCÚT s. 1. v. confecţionare. 2. v. gătit.
FĂCÚT s. v. descântec, destin, farmec, fatalitate, magie, menire, noroc, pre-destinare, soartă, ursită, vrajă, vră-jitorie, zodie.
fac, făcut, a fáce v. tr. (lat. fácio, fácere, fac [din aceĭașĭ răd. cu vgr. tithemi, pun, și scr. dadhâmi, pun, fac]; it. fare, pv. fr. faire, sp. hacer, pg. fazer. – Imperat. fă! Nu face! V. edi-fic perfect). Creez, formez: Dumnezeŭ a făcut lumea. Produc: vița face poamă. Nasc, făt, daŭ la lumină: femeĭa a făcut un băĭat, pisica niște puĭ, găina un oŭ. Fabric: a face sîrmă. Construesc: a face o casă. Descriŭ, execut, formez: a face un unghĭ. Compun, scriŭ: fac versurĭ. Operez, execut, realizez: a face o minune, un bine, o pomană. Comit: a face o crimă. Instituĭ, înființez: a face un spital. Formez, instruesc: a face un elev. Determin un curent în mulțime: învățăturile luĭ Socrate aŭ făcut școală. Aleg, numesc: Romaniĭ l-aŭ făcut pe Cincinat dictator. Numesc, taxez, calific: l-a făcut „porc”. Exercit, practic, mă ocup de: a face avocatură (saŭ pe avocatu), a face politică, știință. Studiez, urmez, îs student în: a face dreptu, a face școala de agricultură. Joc un rol pe scenă saŭ în vĭață, caut să par (după fr.): a face pe Cezar, a face pe generosu. Adun, cîștig: a face avere, banĭ. Așez, prepar: a face patu (pentru culcare, în opoz. cu strîng), a face bucate. Cauzez, inspir: a face milă, plăcere cuĭva. Înduplec, silesc: l-am făcut să plece. Încheĭ: a face pace. V. intr. Valorez, egalez: acest cal face o mie de francĭ, 2 cu 2 fac 4. Merit osteneală: expozițiunea face s’o vezĭ, face să te ducĭ s’o vezĭ. V. refl. Devin, ajung: mă fac mare, mă fac dușman cuĭva. Ĭaŭ cariera: mă fac preut [!]. Mă prefac: mă fac că nu văd, mă fac bolnav. Capăt, mă cuprinde: mi s’a făcut foame. A face cuĭva cu ochĭu, din ochĭ (sing.), a-ĭ face semn cu ochĭu. A face cuĭva de năjit, a-l descînta de năjit. A-ĭ face cu ulcica, a-ĭ pune ulcica, a-l fărmăca [!] întrebuințînd o ulcică (cum fac babele). A ĭ-o face cuĭva, 1) a-l fărmăca, 2) a te răzbuna pe el. Vrăbiile fac a ploaĭe, daŭ semne de ploaĭe. Acest copil face a om mare, trage, menește a om mare, denotă că va ajunge om însemnat. Mi s’a făcut de ducă, mi s’a făcut dor de ducă, de plecare. Fă-te’n coace [!], vino’n coace. A te face undeva, a te duce, a apărea undeva: ĭa fă-te și tu pintre [!] eĭ, să vezĭ cum fug toțĭ! Ce maĭ facĭ? formulă de a întreba pe cineva cum o duce cu sănătatea, cu afacerile. Ce are a face? ce importă [!]? ce legătură are cu? Ce să mă fac? ce să devin, ce să ajung (nenorocitu de mine)? Nu maĭ știŭ ce să fac, îs desperat [!]. Se făcea că eram într’o grădină, visam că eram într’o grădină. Ceaĭu face bine la tuse (orĭ tusiĭ), te vindecă de tuse. A face pe (fr. faire le), a fi saŭ a te preface că: acest pungaș face pe onestu, acest om face pe îngrijitoru de bolnavĭ.
1) făcút n., pl. urĭ. Acțiunea de a face, de a fabrica: făcutu țigărilor. În făcutu zileĭ, în faptu zileĭ, cînd se face ziŭă, se luminează de ziŭă. Farmece, vrajă: par´că e un făcut să ploaĭe cînd ĭes eŭ la plimbare!
2) făcut, -ă adj. Creat, fabricat, construit: lucru făcut de mîna omuluĭ. Om bine făcut, om robust. Lucru făcut, vrajă, farmece: par´că e un lucru făcut! V. făcut 1.
făcút s. n.