Toate definitiile

FÂSÂÍT, fâsâituri, s. n. Fâsâială. [Var.: fâsăít s. n.] – V. fâsâi.

FÂSÂÍT s. v. fâsâitură.

fâsâít s. n., pl. fâsâíturi

FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit.

FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi.

FÂŞÂÍT s. 1. v. foşnet. 2. fâşâială, fâşâire, fâşâitură, foşnet, foşnire, foşnit, foşnitură. (~ul ziarului.)

fâșâít s. n.