Toate definitiile

FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

FÂSTÂCÍ vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teşmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. şi Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ aşa?)

fîstîcésc (mă) v. refl. (d. fîstîc). Fam. Mă emoționez, mă turbur [!]: nu te uî́ta la el, că se fîstîcește.

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă