Toate definitiile

fârtă s. f. (A douăzeci și treia literă a alfabetului chirilic; pl. fârte)

FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].

FARTÁ vb. tr. a unge schiurile cu fart. (< fr. farter)

fârță, fârțe, s.f. (reg.) copil neastâmpărat. 2. femeie plimbăreață, teleleică, fâță, fleoarță.

fî́ț, fî́ța-fî́ța și fî́rța-fî́rța (inter), care arată huĭetu unuĭa care se tot duce și vine: ce tot fîța-fîța pe ușă, măĭ copiĭ? (V. fîțîĭ, hîrț).