Toate definitiile

FÚȘTE, fuști, s. f. (Înv.) Suliță de lemn cu vârful de fier; lance. – Lat. fustis.

FÚŞTE s. v. bâtă, ciomag, lance, măciucă, suliţă.

fúște (-e), 1. (Înv.) Bîtă, par, prăjină. – 2. (Înv.) Suliță, lance. – Var. fuștiu. Mr. fuște, megl. fușt. Lat. fustis (Pușcariu 690; Candrea-Dens., 704; DAR), cf. it. fusto, fr. fût. Cf. și fuscel. – Der. fuștaș (var. fustaș), s. m. (sulițaș, soldat de infanterie, înarmat cu spadă și lance, care slujea la Sfat și la Palat; proveneau din anumite locuri obligați să îndeplinească acest serviciu și slujeau timp de o lună).

fúște m., pl. fuștĭ (lat. fústis, băț, cĭomag; it. fusto, cotor, fr. fût, condac, patu puștiĭ. V. fuștel, prefuste, afet). Vechĭ. Cĭomag. Suliță. – Și fușt, n., pl. furĭ. – Și azĭ în Rț. fuște, m., fuștel (la ceapă și la războĭu de țesut).

fúște (înv.) s. f., g.-d. art. fúștii; pl. fuști