Toate definitiile

FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.

FURĂTÚRĂ s. v. furt.

furătúră f., pl. ĭ. Furt: a trăi din furăturĭ. Lucru furat: haĭna asta e furătură.

furătúră (rar) s. f., g.-d. art. furătúrii; pl. furătúri