Toate definitiile

FUNÍNGINE, funingini, s. f. Materie neagră sau neagră-brună, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice, alcătuită mai ales din cărbune, care se depune pe partea interioară a coșurilor, a sobelor etc. – Lat. fuligo, -inis.

FUNÍNGINE s. (rar) zgură, (reg.) scrum, steregie, (Munt.) negreală, (Mold. şi Transilv.) sajă. (~ formată pe hornuri.)

funíngine (funíngini), s. f. – Materie neagră rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice. – Var. funigine, (Trans.) funi(n)gănă. Mr. furi(n)dzine. Lat. fŭlῑgo, fŭlĭgĭnem (Pușcariu 675; Candrea-Dens., 586; REW 3558; DAR), cf. it. fuliggine, sp. hollin, port. fuligem. Rezultatul normal, *furigine, a fost modificat prin asimilare (cf. Candrea, Éléments, 42; Rosetti, Rhotacisme, 20). – Der. funinginat, adj. (negru), care, după Candrea-Dens., 687 și DAR, reprezintă lat. fŭlĭgĭnatus pare mai curînd der. intern; funingiu, adj. (negru ca funinginea); funinginos, adj. (ca funinginea; negru).

funíngine f. (lat. fuligo, -íginis; it. fuliggine, rtr. fulin, sp. hollin, pg. fuligem). Materia neagră și deasă pe care fumu o depune în horn. – Și -ină, pl. ĭ, și funíngănă și funigănă (Trans. Mold.), pl. e.

funíngine s. f., g.-d. art. funínginii; pl. funíngini