Toate definitiile

FUNICULÁR, funiculare s. n., adj. 1. S. n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile. 2. Adj. (În sintagma) Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale, care servește, în mecanică, la studiul unui sistem de forțe. – Din fr. funiculaire.

FUNICULÁR s. (prin Maram.) ştric.

FUNICULÁR, -Ă adj. Referitor la cordonul ombilical sau spermatic. // s.n. Mijloc de transport aerian pentru transportat materiale sau persoane, format din cabluri purtătoare de vagonete. ♦ Frânghie de alpinism întinsă peste o prăpastie, o crăpătură sau o prăbușire pentru a trece oameni și materiale. [< fr. funiculaire].

FUNICULÁR, -Ă I. adj. referitor la cordonul ombilical sau spermatic, al funiculului. ♦ (fig.) poligon ~ = construcție grafică de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de forțe. II. s. n. 1. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purtătoare de vagonete ori cabine. 2. (alp.) frânghie întinsă peste o prăpastie pentru a trece oameni și materiale. (< fr. funiculaire)

*funiculár, -ă adj. (d. lat. funĭculus, dim. d. funis, funie). Cu funiĭ, pe funiĭ. Drum de fer [!] funicular, făcut pe un mare povîrniș și trăgînd vagoanele cu o funie de sîrmă care se înfășoară pe o axă. S. n., pl. e. Un funicular.

*funiculár¹ (poligon ~) adj. m.; pl. f. funiculáre

funiculár² s. n., pl. funiculáre