Toate definitiile

FRICATÍV, -Ă, fricative, adj.n. și f. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

FRICATÍV adj. v. constrictiv.

FRICATÍV, -Ă adj. Consoană fricativă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin îngustarea canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii (b, p, t, d, c, g) ; constrictiv. [Cf. fr. fricatif, it. fricativo].

FRICATÍV, -Ă adj., s. f. constrictiv. (< fr. fricatif)

*fricatív, -ă adj. (d. lat. fricatus, frecat). Gram. Spirant.

!fricatív adj. m., pl. fricatívi; f. fricatívă, pl. fricatíve