Toate definitiile

FORTIFICÁ, fortífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oțeli. 2. Tranz. A întări un loc prin lucrări de fortificație. – Din lat. fortificare, fr. fortifier.

FORTIFICÁ vb. 1. (MIL.) a (se) întări, (rar) a (se) retranşa, (înv.) a (se) întemeia. (A ~ un loc, un oraş.) 2. a (se) întări, (fig.) a (se) căli, a (se) oţeli. (S-a ~ în lupte.) 3. v. întrema.

A (se) fortifica ≠ a (se) ramoli

A fortifica ≠ a slăbi

A se fortifica ≠ a se ramoli, ase hârbui, a slăbi

FORTIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A întări, a oțeli (un organism). 2. tr. A întări cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). [P.i. fortífic, 3,6 -că. / < fr. fortifier, it., lat. fortificare < fortis – puternic, facere – a face].

FORTIFICÁ vb. I. tr. a întări, a consolida cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). II. tr., refl. a (se) întări, a prinde putere; a (se) fortifia. (< fr. fortifier, lat. fortificare)

*fortífic, a -á v. tr. (lat. fortifico, -áre, d. fortis, tare, și fácere, a face). Întăresc, înconjor [!] cu fortificațiunĭ. Întăresc, fac robust: exercițiu fortifică mușchiĭ. Fig. Confirm, coroborez: această mărturie fortifică opiniunea ta.

fortificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fortífică