Toate definitiile
FLECĂRÍ, flecăresc, vb. IV. Intranz., Tranz. A spune fleacuri1; a trăncăni. – Din flecar.
FLECĂRÍ vb. a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăifăsui, a tăinui, a troncăni, (înv. şi reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tândăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bârfi, a limbuţi, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clăm-păni, a clănţăni, a cotcodăci, a dârdâi, a hodorogi, a măcina, a meliţa, a toca. (A ~ toată ziua.)
flecărésc v. intr. (d. fleac, fleoancă). Vorbesc prea mult, trăncănesc.
flecărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecărésc, imperf. 3 sg. flecăreá; conj. prez. 3 să flecăreáscă