Toate definitiile

FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică.

FIRICÍCĂ s. v. granat, spilcuţă.

FIRICÍCĂ s. (BOT.; Filago germanica) (reg.) cenu-şie, lânăriţă, mucedător, mucezea, mucezeală, mucezică.

firicícă f., pl. ele (d. fir). O plantă care crește pin [!] locurĭ aride, din familia compuselor, numită și lînăriță (filágo germánica).

firicícă s. f., g.-d. art. firicélei; pl. firicéle, art. firicélele