Toate definitiile

FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

FINÍ vb. v. finaliza, isprăvi, încheia, sfârşi, termina.

FINÍ vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sfârși. / < fr. finir, it. finire].

FINÍ vb. tr., refl. a (se) termina, a (se) sfârși. (< fr. finir, lat. finire)

*finésc v. tr. (lat. finire). Rar. Termin, sfîrșesc, isprăvesc. V. intr. Ajung la un termin [!]: acest copil va fini răŭ. Mor: așa a finit acest eroŭ.

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc