Toate definitiile

FINÁNȚĂ s. f. v. finanțe.

FINÁNȚE s. f. pl. 1. ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății. 2. știință care se ocupă cu finanțele (1). 3. totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ◊ (fam.) averea în bani a unei persoane. 4. (sg.) marea ~ă = totalitatea posesorilor de mari capitaluri financiare. (< fr. finance, it. finanza)

FINÁNȚE s.f.pl. 1. Ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății. 2. Știință care se ocupă cu finanțele (1). 3. Totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Avere bănească a unei persoane particulare. 4 (Rar; la sg.) Marea finanță = totalitatea posesorilor de mari valori financiare. [Cf. fr. finance, it. finanza].

FINÁNȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat și care sunt necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale. ◊ Om de finanțe = a) specialist în probleme financiare; b) deținător de capitaluri. (La sg.) Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Știință care studiază finanțele (1). [Var.: finánță s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.

*finánță f., pl. e (fr. finance, it. finanza, d. fine, fine, plată, achitare; vfr. finer, a plăti). Banĭ, valorĭ, efecte publice: marea finanță e în mînile [!] Jidanilor. Oameniĭ care mînuĭesc aceste efecte: marea finanță a Parisuluĭ a acordat un împrumut Rusiiĭ. Pl. Baniĭ, veniturile unuĭ stat, tezauru luĭ: ministeru finanțelor.

FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

FINANŢÁ vb. v. subvenţiona.

FINANȚÁ vb. I. tr. A susține cu bani, a da bani (unei persoane, unei întreprinderi etc.). ♦ (Fam.) A împrumuta cu bani (pe cineva). [< fr. financer].

FINANȚÁ vb. tr. 1. a aloca, a repartiza mijloace bănești unei întreprinderi, instituții etc. 2. (fam.) a împrumuta cu bani (pe cineva); a subvenționa. (< fr. financer)

*finanțéz v. tr. (fr. financer). Susțin pin [!] finanțe.

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză