Toate definitiile

FILIÁȚIE, filiații, s. f. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. ♦ Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unul din celălalt. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation.

FILIÁŢIE s. v. descendenţă.

FILIÁȚIE s.f. 1. Înrudire în linie descendentă; descendență. 2. (Fig.) Legătură stabilită între fapte, între lucruri care derivă unul din altul. [Pron. -li-a-ți-e, gen. -iei, var. filiațiune s.f. / cf. fr. filiation, lat. filiatio].

FILIÁȚIE s. f. 1. înrudire în linie descendentă; descendență. 2. (fig.) înlănțuire între lucruri, fenomene, idei etc. (< fr. filiation, lat. filiatio)

*filiațiúne f. (lat. filiátio, -ónis). Descendență din tată în fiŭ. Fig. Șir, urmare, legătură: filiațiunea ideilor. – Și -áție.

filiáție (-li-a-ți-e) s. f., art. filiáția (-ți-a), g.-d. art. filiáției; pl. filiáții, art. filiáțiile (-ți-i-)