Toate definitiile

filfisón, firfisón și -zón m. (cp. cu filosof și turc. felsefe, filosofie [!]. Uniĭ zic că vine de la un cîntec militar francez în care era refrenu: vive le son du canon, „trăiască bubuitu tunuluĭ”, care se cînta pin [!] Bucureștĭ). Fam. Tînăr elegant și ușuratic, fîrțîgăŭ. V. firoscos, lifuroi, papalete, fasonel.