Toate definitiile

FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Bucată de pergament cu versete din Biblie, purtată ca talisman de vechii evrei. 2. Inscripție în formă de banderolă (pe monumente). [Var.: filactériu s. n.] – Din fr. phylactère.

FILACTÉRĂ s. (BIS.) corn, (rar) tfiline (pl.), (înv.) advar. (~ la mozaici.)

FILACTÉRĂ s.f. (Ant.) Fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei, și care în timpul rugăciunii era pusă pe frunte și pe brațul stâng. [Var. filacteriu s.n. / < fr. phylactère, gr. phylakterion – antidot].

FILACTÉRĂ s. f. 1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor. 2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei. 3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente). 4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite. (< fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion)

*filactériĭ n. pl. (vgr. phylaktérion, talisman, d. phylásso, păzesc). Cornu jidănesc.

filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére