Toate definitiile

FIDELITÁTE s. f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință. 2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui model etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi. – Din fr. fidélité, lat. fidelitas, -atis.

FIDELITÁTE s. 1. cinste, credinţă, devotament, statornicie, (livr.) lealitate, loialitate, (înv. şi reg.) priinţă. (~ soţiei faţă de soţul ei.) 2. v. exactitate.

Fidelitate ≠ infidelitate

FIDELITÁTE s.f. 1. Statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament. 2. Exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text etc.). [Cf. fr. fidélité, lat. fidelitas].

FIDELITÁTE s. f. 1. statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament. 2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.). ♦ înaltă ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate. 3. (biol.) atașament al unei specii de un anumit grup sau asociație. (< fr. fidélité, lat. fidelitas)

*fidelitáte f. (lat. fidélitas, -átis). Credință, devotament: fidelitatea cîneluĭ [!]. Exactitate: fidelitatea uneĭ traducerĭ.

fidelitáte s. f., g.-d. art. fidelitắții