Toate definitiile

FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Material în formă de fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. 2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul diverselor părți ale unei plante. 3. Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale. 4. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

FÍBRĂ s. v. fir.

FÍBRĂ s.f. 1. Fir subțire, flexibil, obținut din anumite țesuturi vegetale sau pe cale sintetică și folosit la fabricarea țesăturilor, a hârtiei etc. 2. (Anat.) Formație cu aspect de fir care alcătuiește un țesut organic. // (În forma fibr-, fibri-, fibro-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „(referitor la) fibră”, „cu aspect de fibră”, „compus din fibre”. [< fr. fibre, it., lat. fibra].

FÍBRĂ s. f. 1. fir subțire, flexibil, folosit la fabricarea țesăturilor, a hârtiei etc. ♦ ~ optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, pentru transmiterea informațiilor. ◊ formație filiformă a unui material. 2. element filamentos care intră în alcătuirea țesuturilor organice. (< fr. fibre, lat. fibra)

*fíbră f., pl. e (lat. fibra). Numele filamentelor care, dispuse în fascicule, constitue [!] anumite substanțe animale, vegetale saŭ minerale: din fibre de lemn se face hîrtie. Fig. Sensibilitate: a avea fibra sensibilă.

fíbră (fi-bră) s. f., g.-d. art. fíbrei; pl. fíbre