Toate definitiile

FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté).

FERMITÁTE s. 1. v. hotărâre. 2. hotărâre, siguranţă. (Vocea lui căpătase mai multă ~.) 3. putere, tărie. (N-a avut ~ să suporte.)

FERMITÁTE s.f. Hotărâre neclintită, statornicie. [< ferm + -itate. / cf. fr. fermeté].

FERMITÁTE s. f. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie. (după fr. fermeté)

fermitáte s. f., g.-d. art. fermitắții