Toate definitiile

FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce.

FEREGEÁ s. (reg.) hobot. (~ pentru femeile musul-mane.)

FEREGEÁ s. v. straşnic.

feregeá (feregéle), s. f. – (Înv.) Manta orientală din țesătură fină. – Mr. firige. Tc. ferece (Șeineanu, II, 169; Lokotsch 503; Ronzevalle 123), cf. ngr. φερετζέζ, bg. fereğe. Sec. XVI, înv.

feregeá f., pl. ele (turc. ferağe, firağe, pop. fereğe). Mantilă cu mînicĭ [!] largĭ pe care o purtaŭ cadînele și în care-șĭ puteaŭ acoperi și fața.

feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle, art. feregélele