Toate definitiile

FÁIMĂ, faime, s. f. Renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva. ♦ (Rar) Veste neașteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima).

FÁIMĂ s. 1. v. celebritate. 2. notorietate, prestigiu, renume, reputaţie, vază, (înv.) vâlvă. (Un medic de ~.) 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5. v. reputaţie.

FÁIMĂ s.f. Renume, reputație. ♦ Veste, răsunet. [< lat. fama, după defăima].

FÁIMĂ s. f. renume, reputație. (< lat. fama)

fáimă s. f. – Reputație, renume, celebritate. – Var. (înv.) famă. Lat. fama, dar der. directă pare incertă; este mai curînd cuvînt neol., format din latină pe baza modelului lui defăima (Candrea, Rom., XXXI, 308; Tiktin; Pușcariu 495; DAR; REW 3246). Sec. XIX. – Der. faimos, adj. (renumit, celebru).

*fáĭmă f., pl. e (lat. fâma [d. fâri, a vorbi], cu aĭ din defaĭm). Veste, renume: ĭ-a mers faĭma în lume.

!fáimă (fai-) s. f., g.-d. art. fáimei