Toate definitiile

FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.

FÁTUM s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.

FÁTUM s.n. (Liv.) Destin, soartă; fatalitate. [< lat. fatum].

FÁTUM s. n. destin, soartă; fatalitate. (< lat. fatum)

fátum (lat.) (livr.) s. n.