Toate definitiile
FASCÍNĂ, fascine, s. f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1 [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.
FASCÍNĂ s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. [Pl. -ne, var. fașină s.f. / cf. fr. fascine, it. fascina].
FASCÍNĂ s. f. mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. (< it. fascina, fr. fascine)
fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.
FASCINÁ vb. v. încânta.
FASCINÁ vb. I. tr. 1. A vrăji, a subjuga, a încânta (pe cineva) în așa fel, încât să nu mai vadă lucrurile așa cum sunt. 2. A fermeca, a seduce, a captiva. [< fr. fasciner, cf. it., lat. fascinare].
fasciná (fascinéz, fascinát), vb. – A atrage irezistibil, a captiva. Fr. fasciner, cu pronunțarea lat. fascinare. – Der. (din fr.) fascinant, adj.; fascinator, adj.
FASCINÁ vb. tr. 1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta. 2. a fermeca, a captiva. (< fr. fasciner, lat. fascinare)
*fascinéz v. tr. (lat. fáscino, -áre, d. fáscinum, farmec, fărmăcătorie [!], d. vgr. báskanon, farmec, baskaino și faskaino, deochĭ, invidiez). Farmec, atrag pin [!] privire: se atribue șarpeluĭ facultatea de a-șĭ fascina prada. Farmec, încânt, uĭmesc: acest orator fascinează auditoriu.
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză