Toate definitiile

FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie cu conținut ușor, în care comicul provine în primul rând din vorbe de spirit și din situații amuzante, uneori burlești (nu din studiul aprofundat al caracterelor). 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloace folosite în acest scop; păcăleală, festă. – Din fr. farce.

FÁRSĂ s. festă, ghiduşie, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărâmbă, păcală, (Ban. şi Transilv.) mişculanţă, (prin Ban. şi Transilv.) şalmă, (prin Transilv.) şăncălănie, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~e!)

FÁRSĂ s.f. 1. Comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii, bufonerie. 2. Păcăleală, festă. [< fr. farse, it. farsa].

FÁRSĂ s. f. 1. comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii; bufonerie. 2. păcăleală, festă. 3. carne tocată și condimentată cu care se umple o pasăre, un pește, o legumă; umplutură. (< fr. farce, it. farsa)

*fársă f., pl. e (fr. farce, d. farcir, lat. farcire, a umplea cu umplutură. Cp. cu sátiră). Bufonerie, piesă teatrală burlescă: comedia luĭ Plaut alunecă une-orĭ în farsă. Poznă, caraghĭozlîc, glumă burlescă: a face o farsă cuĭva. Imitațiune ridiculă [!] a unuĭ lucru nobil: patriotizmu luĭ e o farsă.

fársă s. f., g.-d. art. fársei; pl. fárse