Toate definitiile

FANTEZÍE, fantezii, s. f. 1. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, a reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. imagine produsă de această facultate; imaginație; reverie. ♦ Spec. Imaginație specifică unui creator (în artă, literatură, știință etc.). ♦ Produs al imaginației; plăsmuire, născocire. 2. Gust, înclinare, dorință ieșită din comun, ciudată (a cuiva). 3. Compoziție muzicală instrumentală de formă liberă, având un caracter de improvizație și de virtuozitate. [Var.: (rar) fantasíe, fantazíe s. f.] – Din fr. fantaisie.

FANTEZÍE s. 1. v. imaginaţie. 2. v. închipuire. 3. ficţiune, imaginaţie, invenţie, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al -ei.) 4. v. utopie. 5. v. extravaganţă. 6. v. capriciu. 7. (MUZ.) capriciu, (rar) ricercar. (O ~ spaniolă.)

FANTEZÍE s.f. 1. Imaginație artistică creatoare. ♦ Imaginație; reverie. 2. Ciudățenie, capriciu. 3. (la pl.) Plăsmuiri. 4. Piesă de muzică instrumentală care nu are o formă prestabilită. V. parafrază. ♦ Piesă instrumentală în stil contrapunctic, a cărei muzică are un caracter neobișnuit, fantastic. 5. (Și în forma fantaisie) Țesătură al cărei colorit și textură sunt astfel făcute încât să permită maxima imaginație a autorului. [Gen. -iei, var. fantasie, fantesie, fantazie s.f. / < fr. fantaisie, cf. it. fantasia, gr. phantasia].

FANTEZÍE s. f. 1. imaginație. ◊ imaginație creatoare. 2. produs al imaginației; închipuire, plăsmuire, născocire. ◊ înclinare personală, gust, ciudățenie, capriciu. 3. (muz.) lucrare instrumentală sau orchestrală liberă. ◊ piesă instrumentală, în stil contrapunctic, cu caracter fantastic. 4. țesătură al cărei colorit și textură sunt făcute să permită maxima imaginație a autorului. (< fr. fantaisie, lat. fantasia, gr. phantasia)

*fantazíe f. (vgr. phantasía, d. phantázo, arăt, reprezent [!]; lat. phantásia, it. fantasia, fr. tantaisie. V. diafan, fandasie, fanar). Imaginațiune, închipuire: un portret de fantazie. Ideĭe cam liberă și capricioasă, gust bizar: a avea o fantazie. Gust, voĭe, bun plac: a picta, a trăi după fantazia ta. Muz. Parafrază, variațiunĭ pe o temă luată dintr´o operă: a compune o fantazie despre „Faust”. – Fals -ezíe (după fr.). Mulțĭ ignoranțĭ zic chear [!] -eziŭ, pl. urĭ, lucru de fantazie!

fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile