Toate definitiile

FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este binecunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris.

FAMILIÁR adj. 1. obişnuit, simplu. (Stil, limbaj ~.) 2. v. prietenos. 3. v. cunoscut.

FAMILIÁR, -Ă adj. 1. Neafectat, prietenos; nepretențios. ♦ Intim, de-al familiei. 2. Cunoscut, știut, obișnuit. [Pron. -li-ar. / cf. fr. familier, lat. familiaris].

FAMILIÁR, -Ă adj. 1. (despre exprimare, limbaj, comportare) prietenos; simplu, nepretențios. ◊ intim, apropiat, neprotocolar. 2. cunoscut, știut, obișnuit. (< fr. familier, lat. familiaris)

*familiár, -ă adj. (lat. familiaris). De familie: vĭață familiară, afacerĭ familiare (uniĭ zic familial, după fr., ceĭa ce nu e recomandabil). Intim, cunoscut de aproape: a fi familiar cu cineva. Bine știut, cunoscut: Parisu e familiar multor Românĭ. Simplu, fără ceremoniĭ: primire familiară, stil familiar. S. m. Intim: acesta e din familiariĭ ministruluĭ. Adv. Ca în familie, intim: a te purta familiar cu cineva.

familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre