Toate definitiile

FALSITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitáte s. f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis.

FALSITÁTE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmaţii.) 2. v. ipocrizie.

FALSITÁTE s.f. 1. Neadevăr, netemeinicie. 2. Fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. [Var. falșitate s.f. / cf. lat. falsitas, it. falsità, fr. fausseté].

FALSITÁTE s. f. 1. lipsă de adevăr; netemeinicie. 2. atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie. (< it. falsità, lat. falsitas)

*falsitáte f. (lat. fálsitas, -átis). Caracteru de a fi fals: om de o mare falsitate.

falsitáte s. f., g.-d. art. falsitắții

FALȘITÁTE s. f. v. falsitate.

FALȘITÁTE s.f. v. falsitate.