Toate definitiile

EZITÁNT, -Ă adj. care ezită; șovăitor, nehotărât. (< fr. hésitant)

EZITÁNT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant.

EZITÁNT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, şovăielnic, şovăitor, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 2. v. nesigur.

Ezitant ≠ decis, ferm, hotărât, încredinţat, neşovăielnic, neşovăitor

EZITÁNT, -Ă adj. (Rar) Șovăitor, nehotărât. [Cf. fr. hésitant].

*ezitánt, -ă adj. (fr. hésitant). Care ezită.

ezitánt adj. m., pl. ezitánți; f. ezitántă, pl. ezitánte