Toate definitiile

EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întindere).

EXTÍNDE vb. 1. a (se) întinde. (Se ~ pe o suprafaţă tot mai mare.) 2. a creşte, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafeţele cultivate s-au ~ la ...) 3. a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăţi, a (se) mări. (Şi-a ~ stăpânirea peste ...) 4. a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se răspândi, (rar) a pălălăi, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ şi la curtea vecină.) 5. v. răspândi.

A extinde ≠ a restrânge, a strâmtora

A se extinde ≠ a se restrânge

EXTÍNDE vb. III. tr., refl. A (se) întinde, a (se) mări; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune). [P.i. extínd, var. estinde vb. III. / < lat. extendere, cf. it. estendere, fr. étendre, după întinde].

EXTÍNDE vb. tr., refl. a (se) întinde, a (se) mări; a (se) propaga, a (se) lărgi. (< lat. extendere)

*extínd, -tíns, a -tínde v. tr. (lat. extendere. V. în-tind). Daŭ extensiune.

extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns