Toate definitiile

EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis.

EXTENSIÚNE s. 1. extindere, întindere. (Mişcări de ~ a braţelor.) 2. v. extindere. 3. v. proporţie. (Focul a luat o mare ~.) 4. v. sferă.

EXTENSIÚNE s.f. 1. Creștere, mărire, dezvoltare, extindere; mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului. 2. Lărgire a sensului unui cuvânt. ♦ (Log.) Sferă a unei noțiuni. [Pron. -si-u-, var. extensie s.f. / cf. fr. extension, lat. extensio].

EXTENSIÚNE s. f. 1. creștere, mărire, dezvoltare, extindere. 2. lărgire a sensului unui cuvânt. 3. (fil.) totalitatea, clasa de obiecte cărora le corespund notele, atributele unui concept sau termen. ◊ (log.) sferă a unei noțiuni. 4. (anat.) mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului. (< fr. extension, lat. extensio)

extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni

*extensiúne f. (lat. ex-ténsio, -ónis, d. ex-tendere, a întinde. V. tensiune). Acțiunea de a se întinde: extensiunea nervilor. Întindere, suprafață: extensiunea unuĭ ogor. Fig. Creștere, dezvoltare: extensiunea comerciuluĭ, culturiĭ cîmpuluĭ. Aplicare maĭ întinsă: extensiunea uneĭ legĭ. Lărgirea înțelesuluĭ uneĭ vorbe: pin [!] extensiune se zice: botu corăbiiĭ.