Toate definitiile

EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus.

EXPÉRT adj., s. cunoscător. (Un mare ~ în problema ...)

Expert ≠ neexpert

EXPÉRT, -Ă adj. Cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. // s.m. și f. Specialist renumit într-un anumit domeniu. ♦ Persoană numită din oficiu de tribunal pentru a-și da avizul într-o chestiune de competența sa. [Cf. fr. expert, lat. expertus].

EXPÉRT, -Ă I. adj. 1. cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. 2. (inform.) sistem ~ = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu de aplicație. II. s. m. f. specialist într-un anumit domeniu. ◊ persoană însărcinată să facă o expertiză. (< fr. expert, lat. expertus)

*expért, -ă adj. (lat. ex-pertus, part. d. ex-periri, a încerca. V. pericul). Care are foarte multă practică într´o artă. S. m. Acela pe care-l numește judecătoru saŭ pe care-l aleg părțile ca să examineze (să verifice) un cont orĭ să-șĭ dea părerea într´o afacere.

expért s. m., pl. expérți