Toate definitiile

EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia.

Eufonie ≠ cacofonie

EUFONÍE s.f. Împerechere armonioasă de sunete, care impresionează plăcut auzul. V. muzicalitate. [Gen. -iei. / cf. fr. euphonie, lat., gr. euphonia < eu – bine, phone – voce].

EUFONÍE s. f. succesiune armonioasă de sunete în silabele unui cuvânt, unei fraze, cu efect auditiv plăcut. (< fr. euphonie, lat., gr. euphonia)

*eufoníe f. (vgr. euphonia, d. eû, bine, și phoné, voce. V. caco-fonie). Gram. Frumuseță [!] a sunetelor, a cuvintelor (pronunțare armonioasă).

eufoníe (armonie sonoră) (e-u-) s. f., art. eufonía, g.-d. art. eufoníei; pl. eufoníi, art. eufoníile